Mos Ene

Mos Ene

de Nicolae Labis


Hotara-ra apoi copiii,
ca ulciorul tot sa-l verse
si dintr-insul fericirea
peste lume s-o reverse.

Deodata o lumina
se-nalta peste poiene
si veni, barbos si falnic,
prin lumina mosul Ene.

-Pacalici, acestea toate
se petrec in lumea mea,
iar in lumea voastra zorii
in curand s-or inalta.

Ai avut curaj pe-aicea,
dar iti spun ceva, sa stii:
Cum ai fost in vis de vrednic,
si in viata tu sa fii.

Spune asta si dispare.
Se invartejesc scantei
se aud cocosi cum canta,
pasi se-aud in preajma, grei...

Iata-apare o fereastra
si se-aude-un chitcait.
Chitibus, pe-o perna alba,
langa el a rasarit...

Ce sa fie? Ochii umezi
Pacalici si i-a deschis,
si-a dat seama ca visase
si ca tot ce-am scris e-un vis.

(1963)




Mos Ene


Aceasta pagina a fost accesata de 4117 ori.