Nelinistea

de Nicolae Labis

Nu sta in firea noastra limfatica-mpacare,
Ci fulgere in suflet si flacari ne tresar.
Noi am avut la crestet aceeasi ursitoare -
Nelinistea,  cu dorul ei amar.

Nu-i om sa poata-ntaiul sarut al ei sa-l stearga,
De nu e gol la suflet, de nu i-i gandul gol.
Oricand si orisiunde prin vine ea ne-alearga,
Mai tare decat orice alcool.

Dar daca, buciumandu-si chemarea-n ani de lupta,
Nu ar fi dat Partidul vietii noastre tel,
Nelinistea umana, veghid neintrerupta,
Ne-ar zbuciuma faptura in alt fel.

Nelinistea femeii c-un prunc flamand ce maine]
Va creste umilintei supus, calic, hoinar,
Nelinistea taranei uscate, a taraneu
Ce-asteapta-o ploaie calda in zadar;

Nelinistea iubirii de-avere-ngramadita,
Cantata tragic seara in doinele din sat,
Nelinistea acelor rachite despletite,
Ce le desparte raul tulburat;

Nelinistea gandirii ce se-ncalceste-n goluri,
Neajungand ideea ascunsa-n departari,
Neliniste a undei ce putrezeste-n ghioluri,
Vibrand sub vant de dorul marei mari...

Noi, altfel de nelinisti ne agitam sub frunte,
Nelinistea furtunii, a nourilor grei,
A raului ce zburda nerabdator din munte
Catre turbinr ce rodesc scantei;

Nelinistea acelui ce-n gliile fertile
Cu truda rasadeste pomi, flori si cate-un vis,
Nelinistea iubirii ce-n candide dactile
Sa daruie cu sufletul deschis;

Nelinistea acelui ce-ndurerat ia seama
Sa nu se-nfrupte hotii din bunul tuturor,
Nelinistea alarmei ce-n clopote de-arama
Anunta grav triumful viitor;

Nelinistea femeii ce-n leagan de mesteacan
Isi leagana copilul si somnul lui cel bun,
Nelinistea duioasa din cantece de leagan,
Noi cantece de leagan ce se spun;

Nelinistea acelor ce stiu ca lupta-i dura,
Dar ca izbanda-nseamna o viata cum n-a fost,
Nelinistea acelor ce-n dragoste si-n ura
Aflatu-si-au al vietii unic rost.

Nu sta in firea noastra limfatica-mpacare,
Ci fulgere in suflet si flacari ne tresar,
Caci ne-a vegheat la crestet aceasta ursitoare -
Nelinistea, cu dorul ei amar.

(1955)




Nelinistea


Aceasta pagina a fost accesata de 2657 ori.