Batranul padurar

de Nicolae Labis

Batranul padurar viseaza parca,
indragostit de codri ca de-o arca,
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, randuind in ea
Galop de cerbi, barlog de ursi si unduirea
Izvoarelor, sa aiba fiarele ce bea.

Sub ochii lui, plini de senin si zare,
Sub ochii oglindind o departare,
Dureri si bucurii de-ale padurii
S-au petrecut, si-n suflet el le-a strans,
si neschimbandu-si apa cataturii
in taina-a ras cu ele ori a plans.

Cand mierea lunii picura-n frunzisuri,
Ivind peste steiuri albe ascutisuri,
Cu gatul incordat prin seara zboara,
indragostiti un tap si-o caprioara...
El se afunda-n ganduri pe un trunchi,
Privind duios la pusca pe genunchi.

Or, primavara in barlog ursacii
Nu mai incap de maica-le, saracii,
Iar ea, dorindu-si altii, mai marunti,
ii bate si-i alunga catre munti...
El ii priveste-ntunecat la fata -
Noi inceputuri triste de viata.

Natura, ascultati-o, ii murmura
Cantecul ei de ger si de caldura,
Vibrarea fina de omat asprit,
Fosnirea moale-a frunzelor cazute
Ori sopotul de unde-nabusit
Cand vin de la izvor un palc de ciute.

in cicluri neoprite - ierni si veri -
Ne fura timpul, care cu poveri,
si de privesti a inimii hambare
Mai goale le gasesti la cercetare,
Gandind ca saracit, ca maine pleci
in pribegie catre neguri reci.

Dar el, privind camarile din sine,
De zi cu zi le afla tot mai pline,
Padurii daruri fermecate toarce -
Ce daruie,-nsutit i se intoarce,
si de va fi candva de-aici plecat,
Pleca-va dintre toti cel mai bogat.

Cu-avere simpla codrii il incarca...
Adanc el ii iubeste ca pe-o arca
Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea
El a durat-o, randuind in ea
Galop de cerbi, barlog de ursi si unduirea
Izvoarelor, sa aiba fiarele ce bea.

(1956)




Batranul padurar


Aceasta pagina a fost accesata de 4184 ori.