Cand zimbrii

de Nicolae Labis

Se spune ca-ntr-o vreme
Cand zimbrii astazi adormiti pe steme,
Umbreau cu crestetele lor dumbravite,
Atunci, se spune, linistea umplea
Pamanturile, apele si slavile,
Cadelnitand, statornica si grea,
Barbati barbosi munceau pe vreme buna,
Dar se opreau cu spaima si mirare,
Cand indrazneau sa cugete la soare.
Fioruri simple, simple bucurii
Prin suflete-notau de vesnicii
Si simpla-atunci era si cugetarea
Ca painea si ca binecuvantarea.
In suflet pace si la gat margele
Pe talger paine si in cupe mied...
Tintuim prin timp tinuturile-acele,
Nu pot sa le-nteleg. Si nu le cred.




Cand zimbrii


Aceasta pagina a fost accesata de 2096 ori.