Cantec pentru despartirea mea de locuri

de Nicolae Labis

De-aici se-ndreapta totul catre cer
Fumul si brazii, ochii mei si totul...
Si caprele de munte urcand pe culmi sculptate
Sa suga mana umbrelor cu botul.

E cineva ce-aiurea priveste acum
Spre-acelasi cer limpede si ochii ni se-ntalnesc pe sus.
Aceasta-i marea vraja a cerului de munte
Ce-aduna-n el norocul si viata ce s-a dus.

Ramane luna mare cat rotile de car
Ramane amintirea in cetini aninata.
De ce atat de multe talangi grabesc sa bata
Oprindu-ma cu limba dogita in zadar.

Ce nouri grosi de grindeni tot suna in clopotniti
Aramurile grele cu funia in vant?
Ori luna despartirii imi prevesteste alta
Ce soarele infunda prin sange in pamant.

Sunt gata. Fara tremur. O ultima doinire
Pe creste flacari negre netulburat se torc...
Vrajit de zane grele a coborat ciobanul
Cu ochii sticlosi de-a pururi ce nu se mai intorc.




Cantec pentru despartirea mea de locuri


Aceasta pagina a fost accesata de 2145 ori.