Din lutul bun

de Nicolae Labis

Din lutul bun crescuram, brazi destepti, sub brazi bucsiti,
De carii care roasera si-n noi prin mii de guri.
Razbind la cerul limpede acum prin vine zvelte
Bem seva-mbelsugata, pierzand si prin sparturi.

O vreme tainuiram sub triluri argintii
Noi, brazii cei doinarii, ran putrede, rani vii;
Cantand un cer cu soare, cantand un cer cu stele
Nu ne dureau atata, cat ne sfiam de ele.

Noi n-am uitat nici cerul, nici visurile deci,
Dar cantec nou si aspru se naste din frunzare
Care revarsa-n soare sub ulcerele noi
Izuri fierbinti si tamaduitoare.




Din lutul bun


Aceasta pagina a fost accesata de 1948 ori.