Elan

de Nicolae Labis

E tare omenesc, o stiu,
Sa-ti placa-n zboruri aprig,
Sa te avinti peste pustiu
Cu-aleanul de jaratic.

Sa-ti fie caii tari si iuti,
Sa-ti cinte zurgalaii
Si plin de flacari sa saruti
Nemarginirea vaii;

Chiar daca drumul ti-i sortit
Curind sa ti se fringa.
Si in abisuri prabusit
Elanul sa se stringa.

Chiar daca drumul mi-i crapat
Aproape ori departe,
Vreau pin' la capat sa-l strabat
Prin gheturile sparte;

Voi cobori si voi urca...
Oricum, la fel de bine.
Cinta-voi de-oi putea cinta
In vremea care vine.




Elan


Aceasta pagina a fost accesata de 2203 ori.