Fior

de Nicolae Labis

Poate-am visat ceva rau si-am uitat,
Poate-i doar pentru ca visinii s-au inflorat,
Poate-i doar vantul ce limpede suna,
Ori pentru ca au muscat asta noapte din luna
Varcolacii, ori stele prea multe pe fata
Mi-au picurat o otrava de gheata,
Ori poate e dimineata.

Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh straveziu de povesti,
Care-ai patruns si imi macini mereu
Trupul si sufletul meu?

Privesc in oglinda - acelasi mi-i chipul
si buzele groase taiate ca-n lemn.
Pe pavaza fruntii vad bine ca nimeni
N-a scris, inca nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmura: suna-ne,-ncearca-ne,
Sufletu-si palpaie albe chemari,
Ochii imi ard rotunjiti peste cearcane,
Inima-si bate ecoul de zari.

Cine esti, ori ce esti,
Abur ori duh coborat din povesti,
Unda prelinsa sa ma invenine,
Stea fulgerata in mine?

(1958)





Fior


Aceasta pagina a fost accesata de 5092 ori.