Intalnire de noapte

de Nicolae Labis

Asta noapte n-am putut dormi
Poate m-au trezit greierii de-afara
Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara
Cu monotonul cri-cri.

Dupa ploaie se scutura-n geamuri frunzarul de dud
E-o luna pe ceruri senine.
Cu fruntea si siacul vesmintelor ud
A venit Eminescu la mine.

A venit si s-a dus ca un vant
Prin perdelele noptii tremuratoare
Cartea lui pe prichici tremurand
A gemut si mi-a cazut pe picioare...

Mortii i-am ras rosicand intr-un dinte;
Ma dojenesc si oamenii ca rad
Cand vad pe cineva cu obrazul de ceara si had
Calatorindu-se cu picioarele reci inainte.

Ma simteam fara moarte si poate eram,
Lumea din jur se iubea.
Ma uitam cu dispret si stiam
Ca unde-i iubire, putrezeste-n adancuri ceva.

Nici n-aveam vreo pricina sa mor.
Iubirea doar, necontenirei mama
Motiveaza moartea si-o cheama.

Ma simteam necapatuit calator,
Avand inainte nesfarsirea drumului mare
Curmat la popasuri de vis si de soare.

De cand ai iesit in apusul cel trist pe carare,
Ochii tai, culcus inghetat si stralucitor
Al gandurilor, mi-au oglindit frumusetea labastra a clipei
Si duiosia mortii care-te-atinge prin orisice clipa cu sfarcul aripei.

M-ai impacat cu moartea si te-ai dus
Vrajita minune a pamantului
Lasandu-ma umbra in vanturi, de mort
Astazi spaima de moarte, fara cracnie, suspus,
Ca pe o cruce fatala ce nu-i a mea a fost.

A gemut si mi-a cazut la picioare
Cartea de pe prichici tremurand.
Prin perdelele noptii tremuratoare
El a venit si s-a dus ca un vant.




Intalnire de noapte


Aceasta pagina a fost accesata de 2458 ori.