Intima comedie

de Nicolae Labis

Introducere

M-am cufundat in mine la mare adancime.
Afara doar un murmur, filtrandu-se se tese
Filtrat prin starturile dese,
Afara doar un murmur inabusit se tese,
insa aici rasuna intreaga-mprejurime,
Mi-i ametit de-a vorbelor multime;
si-afara doar un murmur, ritmandu-se,se tese
Filtrat prin straturile dese.

sedeti in ascultare, prieteni prea grabiti.
Cand ostenit si palid ma voi ivi afara
in lumea cunoscuta si-n raza cea solara,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziti...
sedeti in ascultare, prieteni prea grabiti
Cand ostenit si palid ma voi ivi afara
Va voi ruga sa-mi reamintiti.

Intimele-mi spirale trudindu-ma le sui,
Cu oarba lacomie ma cercetez pe mine,
si va aud, si voua sufletu-mi descui.
si sunt aici ca sa va stiu mai bine.

Doar un popor de umbre se zbuciuma in pripa,
Nelinistit alearga in clocotire grea.
incerc din rasputere sa le opresc o clipa
si pace sa asez in lumea mea.


Cercul I

Totu-i moale ca de guma -
Pasul ierbilor inspuma
Si starneste-arome grele
Incurcandu-se-n inele
Largi, de iederi date-n floare
Ce se-ntind leganatoare,
Murmur ametit de harpe.
Iat-o vesela femeie,
Joaca ochii verzi de sarpe,
Misca-n palme curcubeie,
Musca sanii in taftale
Si-i razbesc afara goi;
Pe genunchii amandoi
Salta licar de pocale.
Tr upu-i unduie-n senin
Ca un abur bun de vin
Care-n dans porni sa nasca
O faptura muiereasca.
Glasu-i, galgait suav
Si nostalgic, des se rupe
Ca un plans de vin bolnav
Rasucindu-se din cupe.
Ii tresalta-n pana genei
Noaptea atatata-a lenei.
                *
Umbra-i falfaie-n tarie
Ca o manta cenusie.
Zarea-n dunga e sticloasa,
Rece scapara si-i coasa;
Pom inalt, uscat detot,
Coada-i e-n mijloc un ciot;
Si o clatina incet
Palme albe de schelet;
- Sora, stima - cum ti-ar spune -
Incopciata-a sarbatoare
In taftale fosnitoare,
Colorata mea minune
Cu ochi verzi si cu san tare,
Fata neagra, ce-mi rasare
Cu mireasma de uitare,
Cerul pentru ce-l umbresti -
Umbra mantiei dracesti,
Coasa cu tais sticlos
Stransa-n degete de os?

Betia

- Isc din oale si pahare
Veselii zguduitoare,
Si-ntr-al vinului uncrop
Nenorocul il ingrop.
                *
Am pornit de jos in sus
De la talpa catre creasta...

Betia si dezordinea imi cer sa le duc in celelalte cercuri.
Ratiunea imi iese in intampinare si-mi lamureste corul parintilor,
corul oamenilor si glasul Epocii.


Epoca

In adancu-ti nepatruns
Si aici te-am ajuns,
Peste lumea-ti ma-nfurtun
Agitand surd ecou,
Ca pe fruntea ta sa-mi pun
Sarutarea mea din nou,
Si din nou sa imi simti
Rana buzelor fierbinti.

Iata-te, cu nervi crispati
Ma privesti in delir.
Cor ul marilor barbati
Mi-a cantat in vers de para,
Veacuri dupa veacuri, sir,
Viata mea milenara.
Multi sunt morti, multi s-au nascut,
Eu ma schimb, nemuritoare,
Agitatul meu sarut
Care doare si dogoare
I-a supus, i-a-ncantat
Cum te-ncanta si acum,
Pana cand s-au infundat
In pustie si in fum.

Scump copil regasit
In prim cerc de vicii groase,
Din capriciu iti sar ut
Buclele matasoase,
Ca sa vezi ca nici aici,
Orisicat te-ai inalta,
Crestetul nu ti-l ridici
Peste-ncinsa frunte-a mea.

Ochii-mi sunt acum oglinda,
Uita-te,-au sa te cuprinda,
Gura-ti este inca pura,
Dar cu-al meu sarut pe gura
Pe la sute de feresti
Despre mine glasuiesti.

Fata, vale de palori
Si de carciume-i muscata
La ceas rau, uneori,
Dar ca mine niciodata,
Chiuind prin tot inaltul,
Nu ti-a-mbujorat-o altul
Si n-a rupt din tulburi straturi
Ale lacrimilor vaduri.

Scump copil regasit
In ciudatul tau vesmant,
Pana nu vei fi murit.
Imi vei fi supus oricand.
                  *
In cercul iubirii.
Iubirea (betiei): Fugi!
Eu: Nu fugi!
Astazi ne vei dantui,
Vei pleca tarziu spre casa
Lasand drojdie amara
Si lasand, de bun ramas,
Amintirea unui ceas.

(1958)




Intima comedie


Aceasta pagina a fost accesata de 2456 ori.