Langa ea...

de Nicolae Labis

... Langa ea pasul mi-a fost multa vreme lanced
Iar gandul mi-a fost iedera si scancet.

In ochii ei plini nu desluseam
Decat rasfrangerea frunzei din ram,

Glasul ei curgea ca o melodie subtila
Fara-nteles ca un murmur de garla-n prundis...

Mi se prelingea o suvita pe frunte tot mai obosita
Buzele-si colorau colturile, zambeau in sila,
Ochii fugau intr-o parte, nefiresc deschisi.

Umblam amandoi pe atunci prin gradini si copacii
Strain si pustiu freamat cu fosniri de hartii.
Langa ea eram singur. Singuratatea vibra in timpane
Cu sunet de scoica in ceasuri tarzii.

Parea ca-ntr-o tulbure hora de iele
Anii mei tineri mi-s prinsi.
Era o durere difuza si surda
Ritmata molatec de pasii ei stinsi.

Parca eram fum si nisip,
Nu puteam sa rad. Nu puteam sa tip.




Langa ea...


Aceasta pagina a fost accesata de 2449 ori.