Lui Marx

de Nicolae Labis

1.
Cand dorm in petale uitate si triste, candorile,
Cand surde convulsii cutremura lumea cand orele
Fug biciuite de vesti in salbatica larma,
Cand gandul se plima-agitat si nu poate s-adoarma,
Cand linistea-i sparta sub cizme si tipa si moare,
Ma gandesc la barbatul cu fruntea de un alb luminos,
Cu barba imensa si sura taiata-n curbare
De arcul mustatilor negre pornite in jos,
Ma gandesc la barbatul lucid, generos, populat
De idei ce agita frenetic inalte drapele,
Asa cum de-un veac incheiat s-a sapat nepatat
Chipul lui viu in metalul memoriei mele.

2.
Nu stiu cum pot sa se joace poetii cu-aceste
Rime ale traiului nostru prezent si concret,
Trist il observ, aruncandu-mi privirile peste
Invizibilul meu epolet.
Marx, mi-amintesc si acum de tine.

Zburdai cu pustanul in carca, si-n creierul tau
Ganduri in timpul acesta treceau in dulbine,
Sa limpezeasca pe veacuri lumina de hau.

Purtandu-mi pustanul in mine in ritmuri ii zburd,
Dar ametitoare-i cadenta, tesuta din para,
Se agita in mine-nvirtindu-se, clocotu-i surd,
Razbate afara si-astfel izbeste sa doara.

Sa doara-acest timp consemnandu-l, sa doara, sa cheme
Lumea la cpolote si la blesteme,
Sa cheme, sa doara, sa cheme-n vibrari repetate
Lumea la fapte si luciditate.

3.
Marx, mi-amintesc de un vis ce-i al tau si al meu.
N-o sa te supere cand am sa spun ca-i al tau si al meu.

Tu ai visat c-au sa spuna cu totii: e al tau si al meu;
Marx, mi-amintesc de un vis ce-i al tau si al meu,
Sa fie aspirate de flori minunate, candorile,
Gandul sa urce-n inalt, la popasuri s-adoarma,
Pulsul sa sune normal si sa lunece orele
In armonioasa si limpede larma.




Lui Marx


Aceasta pagina a fost accesata de 3025 ori.