Luptator in atac

de Nicolae Labis

Ma-nchin adesea la izvoare.
Cand sorb din unde insetat,
Inchin poeme si pahare
Si tot ce poate fi-nchinat.
Dar boierimii niciodata
Eu inima nu mi-o inchin,
Nici strofa, cupa cizelata,
Cu asprul poeziei vin.

In limpezi spatii siderale
Poate mi-ar fi comod sa stau,
Nepasator ca-n glii natale
Atatea lupte mari se dau.
Insa vapaia viei inimi
In van astfel ti-o irosesti.
Zadar nici nu te-nchini la nimeni,
Cand n-ai mandria sa lovesti.

Ne este libertatea scumpa,
Dar poti s-o pierzi ori poti s-o vinzi,
Si ea nu poate sa ir umpa
Intre-a saloanelor oglinzi.
Ea inf loreste-n frematarea
Laborioasa de pe strazi.
Nu va pali iluminarea
De stii s-o ai si s-o pastrezi.

Mai liber nimeni nu-i pe lume
Ca luptatorul in atac;
El, care-ncearca sa indrume
Destinele acestui veac;
Chiar de-a fost prins si-ncins cu fiare,
El libertatea nu si-a dat,
Si e mai liber, chiar de moarte,
Decat acel ce n-a luptat.

Pe nava veacului, rapida,
Nu poti fi simplul pasager
Ce vrea-n cabina sa se-nchida,
Plangandu-se de "mal de mer".
E-n van cultura si gandirea
De n-ai stiut sa le-mpreuni
Cu-avantul si insufletirea
Dezlantuitelor furtuni.




Luptator in atac


Aceasta pagina a fost accesata de 2280 ori.