Noapte de cosmar

de Nicolae Labis

(Omule nu te supara, trece si asta!)


Eram, in vis, cadavru, in racla si in groapa...
Simteam in nara izul putreziciunii mele
Dar auzeam tacerea cum sapa, cum tot sapa,
In moartea mea sa scoata comoara de gand si de stele...
            *
           * *
Ma doare totul: vinul, cuvantul, somnul, viata si vantul.
Ma doare cel pe care il iubesc
Bogat si sarac.
Ma doare haina, ma doare camasa,
Ma doare scutecul, ma doare fasa.
Fasa aceasta a fost prima funie
Ce m-a sugrumat, dar acum,
E un streang in adancul genunii
Ce ma spanzura invers spre cer.



(Poezie dedicata prietenului Aurel Covaci, 30 noiembrie 1956, noaptea Sfantului Andrei)





Noapte de cosmar


Aceasta pagina a fost accesata de 2819 ori.