Nourii

de Nicolae Labis

Privesc grabitii nouri ce-aluneca pe zari,
Topindu-se departe si revenind intruna.
Parca-mi trimit tacute, nostalgice chemari,
Ei, fratii cu dreptatea, cu ziua si cu luna.

Oceane mari de apa pe-a cerului genuni
Cateodata-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapa,
Revarsa altadata si trasnet si furtuni -
Raman aceleasi totusi oceane mari de apa.

Ce chipuri prinde-n slava al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de reduta...
Noi ii uram cand grindini revarsa peste noi,
Noi ii iubim, cu stropii lor calzi, cand ne saruta.




Nourii


Aceasta pagina a fost accesata de 6826 ori.