Parintii

de Nicolae Labis

Tata la hora se faleste-n sat
Ca sunt baiat cu carte, invatat,
Ca umblu uneori si cu masina.
Da-l taie cate-o lele de vecina:
"Poti sa te lauzi dumneata cu el,
Dar si al meu, Grigore-i tot la fel!"

Mama imi scrie-n foi cu sloava deasa
Ca n-am mai dat de doua veri pe-acasa,
C-am capatat deprinderea hoinara
Sa ratacesc prin Bucuresti, prin tara
Si ca scrisorile, chiar scrise cu temei,
Nu pot sa-mprastie tot dorul ei.

De cele mai adese ori
Eu le raspund tot prin scrisori.

Batranii mei citesc zambind la geam
Precum zambeam pe vremuri cand faceam,
Tocand la rata steve si urzica,
O pozna mai hazlie si mai mica

Si mama-i spune tatii leganat
Alunecandu-si ochii pe scrisoare:
"Cum crezi si tu cand te falesti prin sat
Baiatul si el crede ca-i om mare".





Parintii


Aceasta pagina a fost accesata de 2693 ori.