Ursoaica

de Nicolae Labis

S-a intors cu prada-n brate la barlog
Si-a mormait sub pin a veselie
Dar hruba miroasea a gol
Era tacuta si pustie.
A lepadat intre patlagini lesul,
A marait a ciuda si-a chemat,
Dar puii n-au venit de sub pamanturi...
Si numai codru-n crengi s-a scuturat.

Zburara fulgi si s-a nnoptat deodata
Crescura stele rele peste tot
In crengi si-n apa-ntunecata
Ce printre pietre serpuia, pe langa bot.
Ursoaica si-a intins pe labe
Capul salbatic si nerod
Sperand ca poate-au sa mai vina puii
Sa-i curete de purici si de glod,
Copacii mormaiau din mii de frunze,
Sub cer sporea pustiul nesfarsit
Si corbul cobora pe les sa-l guste
Ea nu l-a alunhgat ci a clipit.

Sub fruntea-ngusta-s amintiri putine,
Nopti reci de prada, zile ce s-au scurs...
Dar cat de multa jale mana-n vine,
Batand grabita, inima de urs
Pe-ntaii pui ti i-a rapit padurea
Cum si pe tine-odata te-a rapit
Dar nu stii asta si de-aceea suferi,
Oh, mama-a celor ce te-au parasit.

I-a cautat prin sihle noaptea-ntreaga
Prin rape si pe culmi a dat ocol,
Ciobanul ingrozit vedea cum trece
In zare-o matahala de namol.

Sant galbeni ochii, sant sticlosi, lumina
No sorb, o-ntorc racita inapoi,
Umflate insa narile adulmeca
Urme-ncalcite pr frunzare moi
Cocorii primvaerii tipa-n noapte.




Ursoaica


Aceasta pagina a fost accesata de 2304 ori.