Viitorul

de Nicolae Labis

Traim in miezul unui ev aprins
Si-i dam a-nsufletirii noastra vama.
Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi
In flacarile noastre se destrama.

Noi pentru viitor ne pregatim,
Si-l populam pe solul fericrii,
Cu bratele-ncordate sa-l sapam
Si sa-l udam cu ploile gandirii.

Ne-ntarziat deci sa-nvatam, tovarasi,
In numele acelui tel sublim:
Sa-nvatam ce-nseamna omenia
Si comunisti sa invatam sa fim.

In brateel necoapte arme-am prins
Sa ne-ajtam in lupta grea parintii;
Au inflorit de-aceea timpuriu
Livezile imaculate-a mintii.

Am fi gresit de-am fi strigat ca nimeni
Nu vrea sa ni le apere de-nghet.
Parintii nostri, comunistii, sti-vor
Sa-si apare comoara lor de pret.

O nu de magi avem si-avem nevoie,
Nici de proptele puse fara haz:
Partidul clasei ne vegheaza zborul
Pe marele istoriei talaz.

Si pentru ca-n valtoarea vremii noastre
Noi am avut un post si am lupat,
Ne-am castigat si dreptul demnitatii
Si-al cugetarii drept nemasurat.





Viitorul


Aceasta pagina a fost accesata de 8118 ori.