Dupa focul de tabara

de Nicolae Labis

Priveam cerul oglindit in riu
Printre crengi albastre de rachita,
Era-n zori si-alaturea cinta
Rosia Scufita regasita.

Bulgarii de soare zuruiau
Intre unde, peste grezii lucii
Si treziti de vantul matasos
Mormaiau arinii ca bursucii.

Tulburat eram si bucuros
De neasteptata regasire,
Amaruiul farmec i-l gustam
Cufundindu-ma in amintire.

Fara rost ma bucura un gind:
A crescut fetita mult si bine
Mica nu mai este ca atunci,
Este mare-acuma ca si mine.

Am privit-o cu uimire calda
Si am intrebat-o-ncet apoi
Cum de-a disparut atunci spre ziua
Ca un vis, din ierburile moi.

Tresari nelinistita. Parul
Si-a prelins pe fruntea-i apa grea.
Ca si melodia ce-o cintase,
Intristat privirea-i scapara.

A rostit: - Sa-ti spun povestea toata -
Dar sintem prea singuri noi aici
Si stam prea aproape impreuna;
Nu se cade. Nu mai sintem mici.

Gindul mi s-a incolacit, si totusi
Nemiscati in zori de zi am stat
Si-a-nceput sa-mi undue-n timpane
Glasul ei de-argint intunecat.

(1963)




Dupa focul de tabara


Aceasta pagina a fost accesata de 2147 ori.